Ganduri

Azi , dupa ce am iesit de la munci am plecat la pas prin oras . Am vrut sa evadez de monotonia ce a aparut in calea mea nu shtiu cand . Mergeam prin oras, cu gandul ca odata si eu locuiam aici , ca a trecut aproape un an de zile decand am plecat din orasul asta trist.
Am observat ca orasul traieste si fara mine :) Acum 2-3 ani nici nu concepeam sa traiesc undeva in alta parte decat in Timisoara. Uite ca inevitabilul s`a produs. Am plecat din orasul asta fortat de imprejurari.
Timisoara a ramas aceeasi. Trafic infernal , oameni grabiti, cersetori, bisnitari care vand tigari , aur si tot felul de avioane kiar sub ochii politistilor, mijloace de trasport in comun mizere (nu toate , ma refer la tramvaie in special) . Probabil ca toata lumea stie prin ce aventuri trebuie sa treci la ora de varf pe linia tramvaiului 9 ca sa compostezi un bilet. Pe langa faptul ca ii inghesuiala , dai din coate, din maini , te impingi , numa numa ca sa ajungi la un compostor. Cand ai ajuns la el ai ghinionul ca acesta sa nu functioneze ( de parca zic ceva nou ).Cum a inceput si scoala , sunt foarte multi prichindei cu ghiozdanele mai mari decat ei care se inghesuie si ei cum pot printre calatori. Isi aduce aminte de colegul din spate , se intoarce , te loveste direct in stomac. "Imi cer scuze , stati sa imi dai jos ghiozdanul" zice el de parca acum mai conteaza. Impusca`ma si dupa cere`mi scuze :)
Se goleste tramvaiul , te hotarasti sa iei un loc. Cand te asezi , incerci sa iti faci calatoria cat mai comoda dar nu reusesti nici cum . Daca gunoaiele de pe jos nu te deranjeaza , atunci sigur de vor deranja scartaitul franelor tramvaiului sau baietasul care canta serenade la un acordeon care are agatat de el o sticla de plastic taiata in doua.
Asta e pe scurt o zi vazuta in ochii mei din Timisoara. Totul a ramas la fel si ne uitam cum trece timpul , pentru unii degeaba.